Tradiții, obicieiuri și superstiții de Sfântul Ilie. Ce nu ai voie să faci în această zi

Sfântul Ilie este pomenit în data de 20 iulie în fiecare an. El este celebrat ca fiind un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme secetoasă. Sfântul și marele proroc Ilie, a primit de la Dumnezeu darul  de a deschide și închide Cerurile.

Ilie, care în limba română înseamnă „Al cărui Dumnezeu el este” a fost un proroc evreu menționat în „A treia carte a regilor” din Vechiul Testament.

Sfântul Ilie s-a născut cu peste 800 de ani î.Hr. în ținutul Tesvi, din Galaad, într-o familie de preoți.

Conform legendelor în perioada sa pământeană, Ilie ar fi săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului.

Din această cauză, legendele povestesc că a fost pedepsit de Dumnezeu cu un canon lung şi greu. După împlinirea caznei dumnezeieşti, a fost, în cele din urmă, iertat şi a primit libertatea de a fugări diavolii cu tunetul şi trăsnetul.

Se spune că, de atunci, nălucirile cerului au început să urle că piere lumea. Pentru a-i slăbi puterile, Dumnezeu l-a lăsat ciung şi şchiop. L-a procopsit însă cu un drum de nori, o căruţă de foc cu doi cai şi un bici care împrăştia trăsnetele.

Din huruitul căruţei sale prin hârtoapele norilor se nasc tunetele, iar fulgerele sunt scânteierile scăpate din potcoavele cailor nărăvaşi. Din biciul lui iese trăsnetul şi fulgerele nemiloase.

Tradiția mai spune că din porunca lui Dumnezeu, prorocul a părăsit ținutul lui Israel îmbrăcat în piele de vițel și se duse la râul aflat dincolo de Iordan, unde a stat în casa unei văduve sărace care primi plata ospitalității sale prin faptul că pe toată perioada secetei covata cu făină și cea cu ulei nu i se mai goliră.

După câteva zile de ședere în casa acestei văduve, fiul acesteia muri, iar femeia în durerea ei îl acuză pe Sfântul Ilie că ar fi adus necazul asupra casei sale.

Sfântul Ilie îl luă pe copil și după ce suflă de trei ori asupra lui, tânărul a revenit la viață, Sfântul profețind prin acest lucru învierea morților.

Cele mai numeroase tradiții practicate de sărbătoarea Sfântului Ilie se regăsesc în mediul păstoresc.

În ajunul acestei zile fetele se duceau noaptea pe ogoarele în care era semănată cânepa și se tăvăleau prin acesta, apoi dacă în acea noapte visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu tineri frumoși, iar dacă visau cânepa uscată se zicea că se vor mărita cu bărbați bătrâni.

În dimineața acestei zile se culegeau plante de leac și plantele ce se foloseau pentru vrăji și farmece. Femeile duceau busuioc la biserică pentru a fi sfințit, după care îl puneau pe foc și cenușa rezultată o întrebuințau în scopuri terapeutice.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie că aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (considerate fructele lui Sfântul Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

Tot de Sfântul Ilie, românii își amintesc și de sufletele morților și dau de pomană mere. De asemenea, apicultorii recoltau mierea de albine, această operație se realiza doar de către bărbați, femeile neavând voie să intre în stupină.

Tot acum se marchează miezul verii pastorale, data la care ciobanii coborau în sate.

De această sărbătoare creștină se obișnuia să se organizeze târguri, iarmaroace și bâlciuri, care reprezentau un bun prilej pentru tineri de a se cunoaște și în care atmosfera era însuflețită de muzică.

Biserica îl cunoaște sub numele de Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul.

În România, peste 150.000 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ilie. Dintre aceștia, majoritatea poartă numele Ilie, Iliuță, Lică, adar şi Eliade, Ilieș, Iliuș sau Iliev.

În Ziua Sfântului Ilie:

– nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină)

– îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri și mere la biserică spre binecuvantare și se împart de pomană

– se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoș tăiat deasupra lor

– se duc berbecii la berbecar

– dacă tună, vor fi merele și alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile

FOTO: www.infocs.ro