Premierul spaniol în exercițiu, Mariano Rajoy, s-a văzut criticat miercuri, 6 aprilie, de majoritatea partidelor din parlamentul de la Madrid, care consideră ‘rușinos’ faptul că Spania a primit până în prezent numai 18 refugiați din cotele obligatorii impuse anul trecut la nivelul Uniunii Europene, transmite AFP.
Dintre «milioanele de persoane strămutate fugind de moarte și barbarie, guvernul dumneavoastră nu a fost capabil să primească decât 18 ființe umane; este o adevărată rușine», a declarat liderul Partidului Socialist și aspirant la postul de premier, Pedro Sanchez, după ce a ascultat discursul lui Rajoy.
Conform sistemului de cote obligatorii de refugiați adoptat la Consiliul european Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 22 septembrie, cote susținute de Spania, aceasta trebuie să preia circa 16.000 de migranți din taberele din Grecia și Italia.
Dar până în prezent în Spania au fost relocați numai 18 migranți, premierul Rajoy explicând în discursul de miercuri că încă așteaptă implementarea procedurilor de identificare, un proces care avansează «foarte lent».
Șeful executivului de la Madrid s-a văzut confruntat și cu criticile liderului stângii radicale Podemos, Pablo Iglesias, care l-a acuzat că, prin acceptarea acordului încheiat între UE și Turcia pentru stăvilirea valului migrator, întoarce spatele ‘milioanelor de persoane care fug de terorism și de bombe’, el descriind acest acord folosind tot cuvântul «rușine».
A trăi în Europa «implică și solidaritatea cu cei care fug de război», consideră la rândul său liderul partidului liberal Ciudadanos, Albert Rivera.
Mai radical s-a exprimat liderul partidului ecologist-comunist Stânga Unită (IU), Alberto Garzon, care a spus că va depune contra lui Rajoy o «plângere pentru crime împotriva umanității», ca urmare a politicii sale privind refugiații.
Conform datelor Comisiei Europene, până la jumătatea lunii martie au fost redistribuiți numai 937 din numărul total de 160.000 de migranți cuprinși în mecanismul cotelor obligatorii. Executivul comunitar a pus ritmul lent al relocării refugiaților în special pe seama a ceea ce a numit «lipsa de voință politică» a statelor membre ale UE.