EDITORIAL.Căpşunari din toate ţările, uniţi-vă!

De când a crescut şi s-a făcut fată frumoasă, aşezată la casa ei din străinătate, Donna Diaspora, gospodină truditoare şi neinteresată de politică, a devenit ţintă obsesivă a partidelor politice din România. Cum se apropie alegerile, peţitorii încep să se înghesuie, lacomi, sub balconul fetei. Gineri de profesie, care mai de care, parfumaţi, ferchezuiţi, iniţiaţi în tainele aburirii şi având obrazul fardat cu straturi groase de pudră anti-rușine, vin şi-o înnebunesc pe neprihănita Diaspora cu cereri în căsătorie pe care nimeni nu şi le doreşte, nimeni nu le visează sau crede că s-ar putea întâmpla.

Vin alegerile, începe peţitul.

Politicieni versaţi în promisiunea fericirii universale vin, ca-ntr-o probă de curaj impusă vechilor cavaleri, s-o aburească pe tânăra doamnă, cerșindu-i mâna, nu pentru că ar vrea s-o ia de nevastă, ci doar pentru a-i dirija ştampila de vot în direcţia dorită. Este un spectacol care tinde să devină tradiţie. O tradiţie nouă, de prost gust, impusă de unii care vă invită să trăiţi bine, chiar dacă ei ştiu că nu Ie pasă deloc cum o veţi duce.

Până la alegeri, Donna Diaspora este degradată de marile caractere ale neamului la nivelul unui mojic, neinstruit, lipsit de cea mai vagă educaţie şi bun simţ, un robot care scuipă seminţe în timp ce adună mahmur căpşunile de pe toate câmpurile pe care acestea ar putea să crească vreodată. Dacă nu este imaginea simbol a căpşunarului, Donna Diaspora este prezentată ca o prostituată jegoasă şi nespovedită sau, în cel mai bun caz, ca spălătoreasă de funduri. Deşi se plâng că le pleacă medicii pe capete, românii de bine de acasă uită să-i contabilizeze atunci când pozează în chip de analişti sau deontologi profunzi. Nici tinerii valoroşi născuţi departe de ţară sau cei veniţi la studii nu sunt prinşi în evidenţe, care au un singur scop: degradarea jignitoare a disporei, reducerea ei la o adunătură de rataţi. Mai mult, disponibilitatea românilor din diaspora de a-şi câştiga existenţa prin muncă, de a-şi trăi viaţa în condiţii de normalitate, este taxată ca un semn distinctiv al eşecului. Cu o grabă demnă de cauze mai nobile, se uită foarte uşor că diaspora este formată din diferite categorii sociale şi profesionale de oameni, care, cu mici excepţii, şi-au câştigat respectul populaţiei majoritare a ţărilor de adopţie, prin muncă şi seriozitate. Este dureros să constaţi că acasă, se uită repede că Donna Diaspora, aşa cum vor vrea unii sau alţii să-i strice reputaţia, nu-i uită pe cei nepăstuiți de acasă şi le trimite anual câteva miliarde de euro, care întăresc, într-un final, bugetul României, scad presiunea socială şi păstrează, pe cât de puternică se poate, coeziunea familiilor.

Drept mulţumire, în loc să fim ajutaţi, se încearcă umilirea noastră, în masă. Iar toată această inexplicabilă reacţie se amplifică în prag de alegeri, atunci când Donna Diaspora îşi cere unul dintre puţinele drepturi, ca român, la care mai are acces, dreptul de vot.

Cu toate acestea, vrem să votăm şi vom vota în orice condiţii, pentru că ne pasă de ţara în care odihnesc generaţiile din care ne tragem seva.

Vin alegerile, vin peţitorii. Cum procedăm? Cu cine votăm?

Fiecare este liber să se comporte aşa cum crede că este bine, aşa cum îi dictează propria conştiinţă şi educaţie. Putem vota cum vrem, că de ieşit, va ieşi cum trebuie. Cu toate astea, cred că este bine şi important să mergem la vot. Parafrazând un cunoscut psiholog, aş spune că atunci când votaţi, să-l alegeţi pe acela care vă dă ceva şi nu pe cel care vă ia şi ce nu aveţi.

Dumnezeu să fie cu noi şi să ne lumineze, acum, la alegeri şi după!

Alegerile vin şi apoi se duc. La fel şi peţitorii.

Noi rămânem şi vom redeveni, începând din cea de-a doua zi după alegeri, un fel de cenuşăreasă fără prinţ. Vom munci şi trudi în continuare, aşa cum am făcut-o până acum. Nu lăsaţi peţitorii să vă fure mâna şi nici demnitatea!

Sărut mâna, doamnelor de toate vârstele, care vă câştigaţi traiul ajutând oameni nevoiaşi şi bolnavi să-şi trăiască demn zilele care le-au mai rămas!

Jos pălăria, români care lucraţi din greu în agricultură, construcţii şi alte munci istovitoare!

Respectul meu profund, români din Diaspora, pentru curajul cu care v-aţi asumat riscuri, dureri, dor de casă, de rude şi de prieteni pentru un trai normal, pentru voi şi pentru cei dragi lăsaţi acasă!

Iertare, copii şi bătrâni, care aţi rămas acasă singuri şi neîmpăcaţi cu soarta, temători şi nedreptăţiţi de societate!

Iubeşte-ne, Românie, aşa cum şi noi te iubim, acum şi-n vecii vecilor!

Sunt mândră că fac parte din marea familie a căpşunarilor români de pretutindeni! Amin!

Laura Hant