Români sclavi în Spania. Guvernul Tudose are soluția: Task Force și-un usturoi verde!

Cazul românilor exploatați pe o plantație de usturoi dintr-un orășel din Spania a ajuns în atenția prim-ministrului României, Mihai Tudose.

La întrevederea convocată la Palatul Victoria de premierul Mihai Tudose au participat ambasadorul României în Spania, Gabriela Dancău, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac, ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu și reprezentanți Interne, Afaceri Externe și Muncă. A fost prezentă chiar și o delegație spaniolă, condusă de Tada Bastida Eizaguirre, prim-secretar şi însărcinat cu Afaceri Consulare, Administrative şi Culturale, șef al Secției Consulare din cadrul Ambasadei Spaniei la București.

De remarcat că partea spaniolă este atât de „interesată” de această problemă încât ambasadorul Spaniei nici măcar nu a catadicsit să iasă din birou pentru a se întâlni cu premierul României. Cu toate acestea, nu a existat nicio reacție vehementă din partea lui Mihai Tudose care trebuia să o trimită la plimbare pe conțopista spaniolă trimisă la înaintare ca om de paie într-o situație atât de delicată.

În astfel de situații discuțiile trebuie să aibă loc la cel mai înalt nivel, nicidecum între premierul unui stat și un consul care, din câte cunoaștem, are treabă cu cetățenii spanioli din România, nicidecum cu românii din Spania. Și spunem asta pentru că doamna în cauză a ținut să reamintească despre exemplara integrare a românilor din Regatul Spaniei.

Toate bune și frumoase până când integrarea se transformă în sclavie, iar soluțiile rămân, ca de obicei, la stadiul de discuții. Degeaba a promis ministrul Românilor de Pretutindeni un „Task Force” și o strategie de combatere a sclaviei moderne.

Dacă lucrurile s-ar rezolva din acest punct de vedere, atunci prețul fructelor și al legumelor ar exploda.

Legislația stufoasă și birocrația spaniolă fac imposibilă punerea în practică a măsurilor despre care au vorbit la București reprezentanții iberici.

Intrarea în legalitate a muncitorilor sezonieri din agricultură, în Spania, ar presupune emiterea de chitanțe pentru persoanele care merg să lucreze cu ziua la câmp. Însă producătorii agricoli au nevoie de mână de lucru pentru o perioadă scurtă de timp, de la câteva zile, la câteva săptămâni.

Legal, producătorul ar trebui să apeleze la diferite instituții care să furnizeze muncitori. Pentru persoanele trimise trebuie însă făcute o mulțime de documente și conform legislației în vigoare acestea ar trebui plătite cu o anumită sumă, la care se adaugă mai multe taxe și impozite. Dacă s-ar respecta toate aceste norme, prețurile la legume și fructe ar exploda, după cum spuneam mai sus.

Gândiți-vă doar că schimbarea climei din această primăvară a dus la creșterea serioasă a prețurilor la legume din Spania. În cazul în care s-ar adăuga și plata „pe bune” a sezonierilor, atunci ar trebui să mâncăm numai usturoi din China.

Așa că, pentru a elimina o astfel de bătaie de cap, agricultorii „colaborează” cu diferite persoane care susțin că distribuie mână de muncă, iar producătorul cade la învoială cu acestea, pentru a evita un proces birocratic.

În majoritatea cazurilor, producătorul plătește samsarului prețul corect, dar fără documente. Adică îi dă banii în mână, fără niciun fel de formalități sau taxe. Problema e că intermediarul nu își plătește corect oamenii, iar producătorul nu îl poate denunța. Dacă nimeni nu reclamă situația, se ajunge la sclavagism, mai ales că autoritățile se prefac că nu văd problemele o dată ce acestea nu apar public. Muncitorii, oameni neinstruiți, din pătura cea mai de jos, acceptă orice plată. Plecați dintr-o țară care nu le oferă nimic, ei sunt de cele mai multe ori mulțumiți că își pot lua ceva de mâncare ba chiar să și strângă niște bani în cazul în care dorm sub cerul liber, ca în cazul care l-a mobilizat pe premierul Tudose.

S-a ajuns la concluzia, ca și acum câteva luni în Catania, Italia, că românii sclavi pe plantație au ajuns acolo din cauză că nu au fost informați. Păi nu a cheltuit Ministerul de Externe câteva milioane de euro pe infochișcurile din diaspora?

INFOCHIOȘC, adică informare, doamna ministru Păstîrnac!

INFOCHIOȘC, domnule premier Tudose.

Puse în toată Europa pentru INFORMAREA românilor. Utilitate ZERO!  Și nu o spunem noi, o spune REALITATEA.

Să cheltuiești milioane de euro pentru informarea românilor și să constați că românii nu sunt informați, asta înseamnă să fii ministru în România.

Iar fenomenul este alimentat de sărăcie și lacune juridice, iar ceea ce e și mai grav, de multe ori se întâmplă cu acordul victimelor. Din disperare și sărăcie, oamenii acceptă tot ceea ce li se întâmplă. Puține cazuri ajung să fie mediatizate, dar sunt extrem de puțini agricultori care angajează sezonieri cu acte în regulă. Și nu doar în Spania, ci peste tot în Europa. Este și cazul Italiei sau al Regatului Unit.

Iar cazul din Segovia nu este nici măcar primul, cu poate cred Tudose, Păstârnac și restul delegației. Anul trecut, în aceeași perioadă și în aceeași zonă, a existat un caz similar, doar că victimele erau de naționalitate bulgară.

Fenomenul nu este controlat nici de autoritățile spaniole, puțin probabil să o facă Guvernul de la București, înarmat cu câteva informații cuprinse într-un ghid.

Autoritățile române ar trebui să coboare cu picioarele pe pământ și să înțeleagă că denumirile englezești ale strategiilor și planurilor elaborate pe informații culese din auzite nu vor ajuta cu nimic.

Deocamdată, ar putea începe cu numărarea persoanelor care trăiesc în afara granițelor, acel „aproximativ” este un argument extrem de convingător al faptului că autoritățile habar nu au de câți români locuiesc în afara graniței.

Vreți să luptați împotriva sclaviei moderne? Faceți în așa fel încât oamenii să nu mai plece din țară pentru a munci pe nimic în timp ce dorm pe câmp, sub cerul liber, iar asta să îi mulțumească pentru că în România le este mult mai rău.

Violeta Niculescu

Mircea Maer